“Atunci un om bogat zise:
– Vorbeste-ne despre Daruri.
si El raspunde, zicand:
– Nu dati decat putin cand dati din ce-i al vostru. Numai cand dati din voi insiva, dati cu adevarat.”
(Profetul de Kahlil Gibran)
Nu cred sa fi existat un moment in viata mea in care sa nu-mi permit luxul sufletesc de a visa.
Si, ca o visatoare incurabila ce sunt, nici azi nu putea fi altfel. Respir si ma hranesc cu vise.
Vizez de cand ma stiu, pe termen scurt sau pe termen lung.
Visez cu inima imbratisand viata.
Sunt ceea ce visez! Si ii ridic un gand plin de recunostinta cerului pentru ca mi-a harazit un loc in tagma visatorilor.
Viata m-a invatat ca visele in care crezi se implinesc, in pas grabit sau agale uneori. Visele in care crezi nu te dezamagesc daca nici tu nu le dezamagesti.
Sa ai un vis este ca si cum ai fi invaluit in magie, totul in jur se transforma si cauta un sens nou, divin, ca o forta care te propulseaza doar inainte. Trairea interioara dobandeste valente de domeniul fantasticului, unde are loc o adevarata desfasurare de forte poleite cu aur pur.
Cad uneori pe ganduri si ma intreb de ce avem un anumit vis, de ce visul nostru nu este si visul prietenei, fratelui, parintilor.. Se mai intampla sa mai coincida cate un vis, insa nu asta este regula. Nu putem avea un raspuns sigur, dar ceea ce cred este ca visele noastre ne vorbesc despre noi insine, ne arata cine suntem cu adevarat, ne intregesc, ne desavarsesc destinul.
Un vis inseamna Eu, Fiinta nostra de care uitam de prea multe ori si care se trezeste revigorata la viata oridecateori stim sa-i dam sa bea si sa manance apa si painea vietii.
Visul nostru este marca inregistrata in cartea vietii noastre. Visul nostru este povestea noastra pe pamant.
Sa lasi un vis sa moara este ca si cum te-ai abandona pe tine insuti, un fel de ”nu, multumesc!” unui destin aparte si afundarea in marea searbada, fara sclipire sau traire a unei vieti ”en-gros”, doar de consum sau de uzura.
Dintre toate visele plasmuite si traite pana azi, acum visez cel mai frumos vis, un vis pe termen lung!
Visez ca voi lasa copiilor mei cea mai de pret mostenire. Visez sa le pot da in dar puterea si bucuria de a zamisli vise, de a crede in ele dincolo de logica lumii, de a urma doar logica inimii lor, de a-si infaptui visele cu patos, cu incredere, imbogatindu-se cu aceasta trainica mostenire.
Facandu-i mostenitori de vise, voi sti ca in sufletul lor va fi mereu senin, bucurie, cautare, viata, eu.
Va imbratisez!
Mirela
P.S. Chiar.. Tu ce ai facut azi pentru visul tau?
